“Semnul”
07 Feb 2010 Scrie un comentariu
La indemnul stimatului meu coleg si prieten, Razvan , am inceput ieri, cu o oarecare retincenta, sa citesc “Semnul”, roman scris de P.C. Cast impreuna cu fiica sa Kristen Cast. Spun reticenta deoarece la o prima vedere romanul parea o simpla unire a altor doua mari serii de romane celebre: seria “Harry Potter” , scoala de vrajitori a lui J.K. Rowling, si seria “Twilight” celebra iubire uman-vampir a lui Stephenie Meyer, romane superbe care te tin cu sufletul la gura pana la ultima pagina. Este adevarat ca o unire a lor promite multe si chiar lanseaza o provocare in a-i descifra tainele, insa in acelasi timp pune un oarecare semn de indoiala, atat asupra originalitatii noului roman cat si asupra stilurilor diferite de scriere. Astfel, aceasta carte putea iesi ori ceva frumos ori un dezastru total.
Ceea ce este cu adevarat uimitor este ca cele doua scriitoare, reusesc sa se imbine atat de frumos una cu celalta, diferenta de varsta si de mentalitate nefiind o piedica in acest caz.
Romanul are in deschidere prezentarea personajului principal, o adolescenta de 16 ani, Zoey, nefericita cu viata pe care o are de cand mama sa s-a casatorit cu un “predicator al oamenilor credintei”, care vede in Zoey un copil problema. Totul ia o intorsatura neasteptata cand aceasta este insemnata cu semnul adeptilor zeitei Nyx, Zeita noptii. Ceea ce la inceput o sperie cu adevarat pe Zoey, pe parcursul cartii ii devine un putenic si loial aliat, ajutand-o sa isi faca o familie noua si implicit sa isi creeze o viata noua.
Bineinteles, ca nu vor lipsi in aceasta carte intrigile, personajele negative si ritualurile, si evident povestea de dragoste, dintre Zoey si Erik Night, mult cazuta pe plan secund. Insa, daca pana acum se credea despre vampiri ca sunt bestiile nemiloase care vad in oameni doar un fel de mancare si nu suporta razele soarelui, aceste mituri se spulbera incet incet.
Astea ar fi partile bune. Partea care mi-a placut mai putin a fost faptul ca se dau prea multe detalii legate de locuri, oameni .. in general descrieri amanuntite ceea ce poate deveni suparator si obositor in acelasi timp.
Astfel, la finalul acestui scurt comentariu, voi spune ca da, chiar am savurat cartea, datorita suspansului si felului in care a reusit sa ma absoarba inauntrul ei.. Insa, nu sunt sigura ca o voi recomanda unei persoane oarecare. O recomand persoanelor cu un orizont larg, care se pot lasa cu usurinta prinse in firul povestii, astfel incat sa devina un mini personaj al romanului. Nu il recomand insa celor cu o sensibilitate redusa, sau mai ales celor care nu mai cred in povesti cu zane pentru ca sigur nu vor reusi sa aprecieze cartea la adevarata sa valoare.
Si cum vad k e la moda sa dai note ( stim noi cine a lansat moda asta:)) ), incerc si eu o notare dupa impresia mea despre carte:
Poveste: 9.5
Originalitate: 8
Stil: 9
Personaje:9
Impresie: 9.5
Nota Finala: 9
Lectura placuta!!
“In locu-acela isi tine infernala Noapte
Ingrozitoarea-i locuinta, de negri nori invaluita.
Naintea casei, in picioare, feciorul lui Iapet sustine
Intinsul cer proptit pe crestet si bratele-i neobosite,
Stand neclintit pe unde Noaptea si Ziua bat acelasi drum,
Spun una alteia binete cand peste vastul prag de-arama
Trec rand pe rand;” (Hesiod, Teogonia)
xoxo!!
Recent Comments